Reforma înșelătoare
Termenul reforma este tot mai des folosit în discursul public, dar adesea în mod înșelător. Un exemplu clar este Raportul QX, publicat strategic imediat după alegerile prezidențiale.
Anunțată după vot, decisă fără dialog
Ministerul Educației a lansat Raportul QX la doar o zi după alegerile prezidențiale. Documentul propune ca profesorii să stea opt ore pe zi în școală, indiferent dacă au sau nu ore de predare. Măsura nu a fost anunțată înainte de alegeri, semn că s-a dorit evitarea unui val de nemulțumire care ar fi putut afecta votul, mai ales în rândul profesorilor.
Activitățile asociate celor opt (8) ore zilnice trebuie să se desfășoare în școală
– pentru a crea medii educaționale active între profesori și elevi, între profesori
și colegii lor profesori și între profesori și părinți – sau, ca excepții, în alte
condiții similare (ex. bibliotecă) aprobate de școală.
Lipsa spațiilor
Cele mai multe școli din România nu dispun de săli amenajate pentru activități non-didactice. Profesorii nu au birouri personale, spații liniștite pentru pregătirea lecțiilor sau acces constant la echipamente digitale. În multe cazuri, sunt nevoiți să-și petreacă pauzele în condiții improprii, pe holuri sau în cancelarii aglomerate. A cere prezența lor zilnică timp de 8 ore într-un mediu care nu oferă condițiile minime de lucru este nu doar ineficient, ci și umilitor.
Activități care nu se fac în școală
Corectarea lucrărilor, conceperea materialelor didactice, completarea platformelor digitale sau formarea continuă sunt activități care, în mod firesc, se desfășoară acasă, online sau în contexte flexibile. Multe resurse educaționale și webinarii sunt disponibile seara sau în weekend, iar un program fix în școală ar îngreuna participarea profesorilor la acestea. Prezența fizică nu se traduce prin eficiență; dimpotrivă, îngrădește activitatea reală.
Simulare de eficiență
Obligarea profesorilor să stea la școală „cu orice preț” înseamnă, în realitate, ore petrecute inutil, cu activități inventate pentru a „justifica” prezența. Nu calitatea muncii contează, ci bifarea timpului. Se va ajunge la formalism, stres și lipsă de motivație – exact opusul unei reforme autentice.
Autonomie profesională încălcată
Profesorii nu sunt funcționari care lucrează pe bază de prezență la birou. Meseria lor presupune creativitate, gândire critică, adaptare. Un program fix, impus de sus, le ia libertatea de a-și organiza eficient activitatea și subminează ideea că sunt profesioniști autonomi. E un regres, nu un pas înainte.
Creșterea birocrației
Orice măsură de acest fel presupune mecanisme de control: tabele de pontaj, rapoarte de activitate, justificări permanente pentru timpul petrecut în școală. Asta înseamnă mai multă birocrație, mai puțin timp pentru predare și și mai multă energie irosită în acte inutile. Reforma promite modernizare, dar aduce, de fapt, mai mult hârțogăraie.
6. Demotivare și epuizare
În loc de sprijin real – salarii decente, infrastructură modernă, formare accesibilă – profesorii primesc restricții și obligații nejustificate. A fi forțat să stai opt ore pe zi în școală, fără sens sau utilitate, duce la demoralizare și extenuare. Mulți se vor întreba de ce să mai rămână în sistem.
Ignorarea realității
Multe cadre didactice lucrează deja peste norma prevăzută, iar timpul liber le este ocupat cu activități extracurriculare, comisii, rapoarte, proiecte. Reforma ignoră complet acest efort invizibil și îl înlocuiește cu o măsură strict cantitativă: stai în școală, indiferent ce faci.
Mesaj periculos
Prin această măsură, Ministerul transmite un mesaj toxic: „Nu avem încredere în voi. Trebuie să vă verificăm.” Este un semnal clar că profesorii sunt văzuți ca potențiali abuzatori ai timpului de muncă, nu ca parteneri în educație. În loc de susținere, primesc control. În loc de respect, suspiciune.
Concluzie
Această reformă nu e despre educație. E despre disciplinare și conformism. Și exact de asta are nevoie sistemul cel mai puțin
