Cardul de acces
Cardurile de acces pentru profesori, și posibil chiar pentru elevi, ar putea deveni în curând o realitate în școlile din România. Dacă ne uităm la naturalețea și viteza cu care ministrul David a lansat propuneri excentrice menite să intensifice controlul asupra profesorilor, este clar că, atunci când contextul va fi favorabil, această soluție tehnologică va fi introdusă oficial. În mediul privat, în fabrici și uzine, cardurile de acces sunt deja o practică obișnuită, iar școala românească pare pregătită să le adopte pe aceeași linie.
Cum ar funcționa și ce avantaje ar aduce
Profesorii ar primi carduri electronice (RFID, QR sau magnetice), care ar fi scanate la intrarea și ieșirea din școală. Datele ar fi transmise către o platformă digitală centralizată, eventual conectată la catalogul electronic.
Avantajele? Pentru sistem: control total, rapoarte exacte, posibilitatea sancționării automate a abaterilor. Pentru profesor: nicio scăpare. Eficiență maximă într-un sistem care își tratează angajații mai degrabă ca paznici de hală decât ca profesioniști în educație.
Concluzie
Deși ideea sună absurd, excesivă și aproape totalitară, are toate șansele să devină realitate. Dacă vreun „băiat șmecher” cu firmă de softuri și relații prin minister miroase oportunitatea, nu va dura mult până când proiectul e „testat”, apoi „generalizat”. Cu o șpagă atent direcționată și un discurs despre digitalizare, orice ministru poate deveni convins de „necesitatea urgentă” a monitorizării profesorilor prin card. Evident, în interesul învățământului.
