„Detitularizarea”
Toate tunurile sunt îndreptate asupra titularizării, iar în acest an asaltul este mai puternic ca oricând. Cele patru rânduri de alegeri au mai „calmat” aparent grupul de interese din spatele operațiunii de detitularizare a cadrelor didactice. Teama de reacția celor 220.000 de profesori, care s-ar fi manifestat prin voturi împotriva partidelor ce susțin pierderea statutului de titular, a cântărit mai mult. În realitate, cele 220.000 de voturi s-ar fi transformat în mai mult de jumătate de milion de sancțiuni, având în vedere faptul că profesorii au familii, părinți și o putere de convingere considerabilă.
2024, anul în care asaltul a prins putere
Asaltul s-a intensificat odată cu debutul examenului de titularizare. Publicații din domeniul educației au oferit spații generoase pentru exprimarea unor idei împotriva menținerii conceptului de titularizare în sistem. Astfel, susținătorii detitularizării, până de curând iluștri necunoscuți, au devenit figuri proeminente la nivel național, promovând două scenarii principale:
A. Eliminarea statutului de profesor titular. Școlile ar urma să se ocupe de angajări anuale.
B. Reconfirmarea titularizării periodic. Profesorii titulari ar trebui să susțină examene pentru a-și menține statutul și locul în sistem.
Reforme care distrug
Niciuna dintre aceste „reforme” nu a fost însoțită de un studiu de impact sau de o motivație solidă. Adepții acestor scenarii nici măcar nu încearcă să explice de ce aceste măsuri ar fi benefice pentru sistemul educațional.
Rămâne întrebarea
Mai mult, nu a fost oferit niciodată un răspuns la întrebarea esențială: „De ce doar în învățământ?” În celelalte sectoare bugetare (medici, judecători, polițiști, funcționari publici), nu se pune problema reconfirmării pe post prin examene sau a angajării pe perioade determinate.
P.S.
Detalii suplimentare aici: Cine ar avea de câștigat dacă ar dispărea statutul de profesor titular din învățământ?
