Daniel David și „două ore în diverse forme”
Domnul ministru Daniel David a vorbit. A rostit. A emis în eter, senin, o mostră de superioritate tehnocrată cu iz de cinism educat:
„Înțeleg că afectezi confortul profesorilor, care aveau o normă deja așezată, și acum trebuie să își mai aducă 2 ore în diverse forme…”
Ați prins-o? Nu „norma legală”, nu „stabilitatea profesională”, nu „dreptul la muncă”. Nu. „Confortul”.
Asta e problema, stimați profesori. Nu faptul că v-a fost dată viața profesională peste cap, că normele se fac și se desfac pe sub masă și pe masă, că pierdeți catedre, bani și demnitate. Nu! Voi, obraznicilor, erați comozi în concediu și dom’ ministru s-a gândit că ar fi cazul să vă ia fotoliul de sub fund.
Două ore… de unde?
Cu o nonșalanță de fost rector de pe colinele Clujului, domnul David vă invită să „vă mai aduceți două ore în diverse forme”. Nu spune cum, nici de unde. Nu spune în ce școli, în ce sate, în ce fente birocratice.
„Două ore” — spus așa, ca și cum ai cumpăra două roșii de la colț, ca și cum ai aduce două bănci în plus în clasă. Ori poate le aduceți de acasă, în sacoșă, ca să nu se blocheze sistemul.
Reformă, dar fără asumarea consecințelor
Domnul David e reformator, pe lângă om de știință și psiholog. Așa se declară, așa se prezintă iscusit. Dar cu un mic amendament: nu-și asumă nimic din ceea ce implică deciziile sale. Totuși, se poate numi asta reformă? Hai să fim serioși. Contrareformă e un termen mult mai apropiat de realitate. Ceva între improvizație birocratică și bătaie de joc instituționalizată.
Nu ne spune câți oameni vor fi dați afară. Nu vorbește despre stresul și haosul din școli. Nu scoate un cuvânt despre direcțiunile care trebuie să coasă norme din petice sau despre profesorii care aleargă, în toiul verii, după o catedră completă.
În schimb, vorbește în clișee seci: disconfort pe termen scurt, beneficii pe termen lung. Ca și cum educația ar fi o cură de slăbire, iar voi — niște pofticioși care trebuie pedepsiți pentru lenevie.
Imaginea profesorului — un țap ispășitor comod
Din toate funcțiile ministeriale din România, cea a Educației pare să atragă cel mai mult dispreț față de subalterni. Profesorul a devenit ținta preferată: când nu e leneș, e grevist; când nu e grevist, e nemulțumit; când nu e nemulțumit, e în „zona de confort”.
Aceasta este narațiunea pe care domnul David o întreține și o servește opiniei publice. Duce tradiția mai departe. În tăcere. Elegant. Ca și cum profesorii ar fi niște angajați ai unei firme de curierat, nu parte dintr-un sistem de stat pe care el îl conduce — cel puțin pe hârtie.
Epilog: vorbele dor, domnule ministru
Domnule David, cuvintele dumneavoastră nu sunt doar gafe. Sunt semne. Sunt simptome. Nu doar aroganță, ci dispreț mascat în echilibru academic.
Când unui ministru îi vine firesc să spună „să-și mai aducă două ore” și să reducă drama profesională a zeci de mii de oameni la „confort afectat”, atunci nu reforma e problema. Ci omul care o pretinde.
Și dacă nu înțelegeți asta, înseamnă că, poate, nu aveți ce căuta acolo unde v-ați „așezat” norma.
P.s. Declarațiile lui dd
Înțeleg că afectezi confortul profesorilor, care aveau o normă deja așezată, și acum trebuie să își mai aducă 2 ore în diverse forme, doar că, dacă nu o facem, din toamnă, oricum se va bloca totul. Dacă o facem, va fi un disconfort pe termen scurt, dar pe termen mediu și lung putem construi și reforma în educație, și statutul profesorului, inclusiv prin salarii
Am dori să îți cunoaștem opinia.
Comentați acest material pe grupul Facebook al sitepentruprofesori.com/ (link)
