Cătălin Osiceanu
Profesorul Cătălin Osiceanu a făcut o declarație care a atras atenția: într-una din nopțile recente, în sediul Ministerului Educației s-ar fi discutat un posibil plan pentru reducerea posturilor de profesori de educație fizică din învățământul primar. Până acum, aceste informații nu au fost confirmate oficial și rămân în zona zvonurilor.
Ce ar presupune o asemenea decizie?
Se vorbește despre transferul orelor de sport către învățători, ceea ce ar duce la reducerea semnificativă a normelor pentru profesorii specializați. Astfel de schimbări pot afecta pregătirea fizică a copiilor, mai ales într-o perioadă în care sănătatea elevilor este o prioritate.
Avertismente și apeluri la claritate
Osiceanu mai atrage atenția asupra unor posibile înțelegeri între liderii sindicali și minister, dar subliniază că aceste detalii nu sunt încă dovedite. El cere transparență și respect pentru lege, pentru a proteja drepturile profesorilor și interesele elevilor.
Preluare postare prof. Cătălin Osiceanu
Ce vremuri! Cadrele didactice din România fac apel ca Ministerul Educației să respecte legea
Tensiunea atinge cote alarmante în rândul cadrelor didactice din România, iar motivele sunt bine întemeiate. Din dorința obsesivă de a face economii la bugetul de stat, actualul ministru al educației pare dispus să sacrifice tocmai fundamentul sistemului: procesul instructiv-educativ. Deciziile recente, fie că sunt deja aplicate, fie că se află în pregătire, nasc indignare nu doar în cancelarii, ci și printre elevi, părinți și toți cei care înțeleg importanța unei educații de calitate.
În una din nopțile trecute, conform unor surse din interiorul ministerului, a avut loc o adevărată „noapte albă” în birourile din strada Gen. Berthelot. Se căutau soluții, artificii, portițe legale – sau mai exact, metode de a eluda legea – pentru a transfera orele de educație fizică de la ciclul primar în sarcina învățătorilor. Scopul era limpede: reducerea drastică a normelor profesorilor de educație fizică. Dacă acest plan ar fi fost dus la capăt, aproape jumătate dintre normele din această specializare ar fi fost desființate. O „performanță” contabilă pe care, probabil, ministrul ar fi prezentat-o cu mândrie în fața premierului, sperând în schimb la o decorație de stat, poate chiar la Steaua României cu grad de brigadier.
Și totuși, de ce nu s-a aplicat această măsură? Răspunsul este grăitor: pentru că nu au găsit încă o formă de a ocoli cadrul legal existent. Nu din respect față de profesori, elevi sau principiile educației, ci pentru că legea – cel puțin deocamdată – nu le permite o asemenea modificare.
Unii ar putea spune: „Și pe vremea noastră, orele de sport le făceam cu învățătoarea. La fel și muzica. Despre religie nici nu era vorba și uite că am crescut bine-mersi.” Acest tip de gândire nostalgică este periculos. Nu doar că idealizează o perioadă cu resurse educaționale limitate, dar ignoră complet realitatea actuală și nevoile concrete ale copiilor.
Realitatea este că, în prezent, sistemul nostru educațional beneficiază – cel puțin teoretic – de cadre didactice specializate, formate pentru a desfășura activități care să stimuleze, să formeze și să dezvolte armonios fiecare copil. Înlocuirea profesorilor de educație fizică cu indicații de tipul „mergeți în curte și bateți mingea” nu este o soluție, ci o abdicare de la orice standard profesional.
Conform datelor oficiale, România se confruntă cu un rata alarmantă a obezității infantile – un semnal de alarmă care ar trebui să conducă la extinderea programelor de mișcare și educație sportivă, nu la amputarea lor. Rolul profesorilor de educație fizică nu este doar acela de a supraveghea o activitate fizică, ci de a forma deprinderi, de a evalua riscuri și capacități fizice, de a stimula competiția și fair-play-ul. Aceste lucruri nu se învață din mers și nu pot fi înlocuite prin improvizații administrative.
Despre sindicate, tot pe surse am aflat că se pregătesc în zilele următoare dovezi clare privind înțelegeri oculte între liderii sindicali și reprezentanții ministerului. Dacă aceste informații se confirmă, este posibil ca ceea ce părea o simplă reconfigurare a normelor să devină subiect de anchetă jurnalistică și, de ce nu, juridică. Oricum, în această etapă, fiecare cadru didactic ar trebui să rămână în gardă. Nu putem permite ca acest val de „optimizări bugetare” să transforme școala românească într-un simplu aparat birocratic de contabilizare a cheltuielilor.
Fac, pe această cale, un apel direct către premierul Ilie Bolojan să intervină ferm și să verifice cu strictețe deciziile și planurile care se pun la cale în Ministerul Educației. Unele dintre acestea, dacă vor fi aplicate, vor avea efecte pe termen lung greu de reparat. E momentul ca Guvernul să arate că respectă legea și că nu va permite ca o reformă fiscală să se transforme într-o contra-reformă educațională.
Sursele din minister indică și cine sunt artizanii acestor măsuri controversate: același trio despre care am vorbit în repetate rânduri, căruia i s-a alăturat între timp și un personaj cu o longevitate suspectă în funcția de secretar de stat – probabil cel mai vechi funcționar de acest nivel din istoria recentă a învățământului românesc. Ce reformă autentică poate veni din partea unui aparat anchilozat în vechi practici?
În încheiere, lansez încă un apel către premier: să verifice atent rețeaua de sinecuri și numiri politice care sufocă acest minister. În loc să epureze aparatul administrativ, să-l reformeze și să-l profesionalizeze, actuala conducere pare să-l fi umplut cu loiali, incompetenți și yesmeni.
Aceasta nu este reforma de care are nevoie educația românească.
Este o contrareformă ambalată contabil.
Și pentru a o opri, e nevoie ca fiecare profesor să rămână vigilent.
E timpul să cerem, împreună, un lucru elementar: respectarea legii.
Ai o opinie?
Comentați acest material pe grupul Facebook al sitepentruprofesori.com/ (link)
