Fără reduceri, fără soluții
După protestul cadrelor didactice din 18 iunie, ministrul Educației a declarat că „nu se pune problema reducerii salariilor sau a concedierilor”. O afirmație ambiguă, care nu aduce nicio garanție reală și evită complet declarațiile de până acum și consecințele aplicării măsurilor pe care acesta le promova până recent.
Aștept să văd măsurile, ca voi, dar nu se pune problema reducerii salariilor sau a concedierilor în zona educației și cercetării. Cât timp eu sunt ministru al educației și cercetării, în cercetare nu reducem personalul. Avem prea puțini cercetători față de ce avem nevoie
Creșterea normei
Deși ministrul afirmă că „nu se pune problema reducerii salariilor”, propunerea sa de creștere a normei didactice echivalează cu o scădere salarială mascată. Mai multe ore de muncă pentru același salariu înseamnă o reducere a valorii orei de predare. Astfel, fără să recunoască deschis, ministerul lovește direct în veniturile profesorilor. E o formă subtilă de austeritate: nu tai salariul în acte, dar îl diluezi prin muncă suplimentară neplătită. Sub pretextul reformei, profesorii sunt împinși spre epuizare, fără nicio compensație reală.
Ignorarea realității din școli
Ministrul a vorbit mai mult despre cercetare decât despre profesori. Un semn clar că ignoră complet criza din educația preuniversitară, acolo unde nemulțumirea e deja la limită.
