Două ore în plus, mii de posturi în minus
Sub paravanul „eficienței” și al „optimizării resurselor”, Ilie Bolojan anunță cu seninătate creșterea normei didactice: 2 ore în plus de predare pe săptămână. O „reașezare”, cum o numește el, care nu afectează drepturile salariale. Firește, pentru că nu le crește. Profesorii vor munci mai mult, fără să fie plătiți mai bine. E un soi de reformă „inteligentă”: scoți mai mult din oameni, fără să le dai nimic în schimb.
Scădere mascată a veniturilor
Dincolo de limbajul liniștitor ți arogant, de stăpân pe moșie – „vom propune”, „nu afectează drepturile”, „va fi un efect financiar” – se ascunde un atac frontal asupra unei profesii deja epuizate. Ce nu spune Bolojan este ce se întâmplă cu zecile de mii de ore care vor dispărea din grila școlilor. Cine le preda? De regulă, suplinitorii. Sau titularii care completau norma. Consecința: mii de posturi desființate. Tăiere mascată, prin „reformă”.
Vom propune creșterea normei didactice cu 2 ore față de ceea ce aveam azi în învățământul preuniversitar și universitar. Asta înseamnă că din cele 40 de ore pe săptămână pe care un cadru didactic trebuie să le petreacă la scoală sau în școală, în loc de 18 ore va preda 20 (n. red în mediul preuniversitar), în loc de 16 va preda 18 (în mediul universitar). Asta nu afectează drepturile salariale dar se vor reașeza numărul de ore predate. Va fi un efect financia
Simpli executanți
Nimeni nu e întrebat. Profesorii nu sunt parteneri de dialog, ci simpli executanți. Se decide de sus: mai multă muncă, aceeași plată, mai puține locuri de muncă. Un „efect financiar” convenabil pentru buget – și devastator pentru școli.
Când eficiența devine sinonimă cu austeritatea mascată, iar reforma înseamnă exploatare, e clar: sistemul de educație nu e pe cale să fie salvat, ci sacrificat.
