Un ministru absent, profesori obligați să stea „prezenți”
Potrivit acuzațiilor lui Laviniu Lăcustă, președintele USLIP Iași, ministrul Educației nu a mai fost văzut la minister de peste patru săptămâni. Situația devine ridicolă în contextul în care același ministru cere profesorilor să rămână opt ore zilnic în școală, indiferent dacă au sau nu activități. Lăcustă subliniază contrastul: cel care lipsește de la serviciu le predică dascălilor disciplina muncii.
De peste 4 săptămâni, ministrul Educației nu a fost văzut la locul de muncă. Cel puțin noi, cei care protestăm acolo, nu l-am identificat. Un ministru care își propune să țină profesorii 8 ore în școală (indiferent dacă au sau nu ceva de făcut) nu dă pe la serviciu.
O „aroganță” fără precedent în 35 de ani
Liderul sindical acuză că niciun alt ministru al Educației din ultimii 35 de ani nu și-a permis să ignore protestele și să refuze dialogul cu profesorii. În opinia lui, lipsa de prezență și de confruntare nu este o strategie, ci o dovadă a lipsei de argumente în fața dascălilor.
Domnul David refuză confruntarea cu protestatarii. Explicația acestei atitudini este extrem de simplă: lipsa argumentelor!
Normă mai dură decât în comunism
Un alt punct criticat este norma didactică propusă de 20 de ore. Lăcustă atrage atenția că nici în perioada comunistă nu s-a mers atât de departe, norma fiind atunci de 18 ore. Argumentul financiar invocat de autorități nu stă în picioare, afirmă sindicalistul, atâta vreme cât statul „ia de la profesori cu două mâini și plătește clientela politică cu vârf și îndesat”.
În 35 de ani de democrație, niciun ministru al învățământului nu și-a permis o astfel de „aroganță”. Toate măsurile adoptate în educație sunt aberante! Aș fi vrut să spun că norma de 20 de ore pentru profesorii români a mai existat doar acum vreo 50 de ani, în regimul comunist… Dar nu! Și în comunism norma didactică era tot de 18 ore. Argumentul financiar al economiei nu stă în picioare. Statul ia de la profesori cu două mâini și-și ,,plătește” clienții cu vârf și îndesat.
Afaceri cu microbuze și mobilier școlar
Criticile merg mai departe: „afacerea microbuzul” și, mai recent, achizițiile de mobilier școlar prin PNRR arată, spune Lăcustă, cum clasa politică locală și națională este conectată la contractele din educație. Fondurile nu contează de unde vin — important e să fie „mufate” rețelele de interese.
Afacerea „microbuzul” a demonstrat cum clasa politică, locală și națională, este „mufată” la investițiile din educație. Nu contează dacă fondurile sunt din PNRR sau de la statul român. P.S Astăzi a mai apărut o știre similară celei legate de microbuze. De această dată este vorba despre achiziția supraevaluată de mobilier școlar prin PNRR! Rețeta este aceeași.
„Noi și ei: fraierii și deștepții”
În concluzie, mesajul sindicalistului este unul de delimitare radicală: profesorii și elevii, pe de o parte, clasa politică și clienții săi, pe de alta. România educată riscă să devină România păcălită.