Reforma pe cifre, nu pe oameni
Reforma școlară, prezentată oficial ca un pas necesar pentru eficientizarea sistemului, se dovedește tot mai mult o operațiune rece, centrată pe statistici. Praguri minime, comasări, costuri/elev – acestea sunt cuvintele cheie rostite de oficiali. Însă, în spatele lor, se ascunde o întrebare dureroasă: unde mai rămâne loc pentru calitatea educației, pentru profesori și pentru comunitate?
Semnalul de alarmă al lui Năstase
Adrian Năstase, fost premier, a spus-o fără ocolișuri pe blogul personal (link): „Am impresia că reforma școlară – evident necesară – se concentrează, mai mult, sau prea mult, pe aspectul cantitativ. Sub această acoperire, la un nivel mai coborât, diverși funcționari/oameni de afaceri urmăresc preluarea unor asseturi rămase libere prin eventuale comasări.”
Am impresia ca reforma scolara – evident necesara – se concentreaza, mai mult, sau prea mult, pe aspectul cantitativ. Sub aceasta acoperire, la un nivel mai coborat, diversi functionari/oameni de afaceri urmaresc preluarea unor asseturi ramase libere prin eventuale comasari
Este o acuzație gravă, dar raționamentul este limpede:
- Reforma impune comasări.
- Comasările lasă clădiri „nefolosite” sau vulnerabile.
- Aceste clădiri, aflate adesea în zone centrale, devin imediat atractive pentru interese private.
Școli pierdute, clădiri câștigate
În București, unde metrul pătrat este aur, o școală închisă nu înseamnă doar elevi mutați mai departe, ci și un teren valoros scos din circuitul comunității. Pentru Năstase, exemplul Școlii „Vasile Alecsandri” este grăitor. Acolo, copilăria și educația se întâlneau cu memoria locului, iar azi se vorbește despre posibile fuziuni și dispariții.
O reformă cu două fețe
Critica fostului premier pune reflectorul pe un risc real: în loc să ridice nivelul educației, reforma actuală poate deschide porțile pentru un nou tip de afacere – transformarea patrimoniului școlar în monedă de schimb pe piața imobiliară. Și atunci, cine va câștiga? Elevii sau dezvoltatorii?
