Titularizarea
Titularizarea, an de an, este un calvar birocratic. Ministerul Educației reușește performanța de a transforma un examen profesional într-o veritabilă probă a umilințelor, a drumurilor fără rost, al resurselor cheltuite și al nervilor tociți pe la ușile multor instituții.
Lista de acte
Lista de acte necesare pentru înscrierea la concursul de titularizare 2025 (o poți consulta aici) este nu doar stufoasă, ci revoltător de inutilă. Profesorii sunt din nou puși pe drumuri pentru a aduna documente pe care statul le are deja și pe care nu se obosește să le centralizeze. Suntem în 2025, dar procedura pare gândită de minister ca acum patru decenii.
O bătaie de joc
Este o bătaie de joc și, credeți-ne, suntem indulgenți! Nu există alt termen mai potrivit pentru a descrie situația. Ce justificare are cerința de a aduce copii legalizate după acte de studii, carte de identitate, certificat de naștere sau de căsătorie, când toate aceste informații se regăsesc în sistemele statului? Ce sens are să ceri unui profesor care predă de ani de zile în învățământ să vină din nou cu adeverințe de vechime sau să completeze manual cereri tipizate, în loc să existe o platformă digitală funcțională?
Scandalos!
Situația e cu atât mai scandaloasă cu cât acești profesori ar trebui să fie exemple de eficiență, adaptabilitate și modernitate pentru elevii lor. Cum poți cere dascălilor să pregătească tineri pentru viitor, când tu, ca instituție, le impui proceduri de secol trecut? Cum să mai vorbești despre digitalizare, când înscrierea la un examen național presupune dosare cu șină, copii legalizate și drumuri la patru-cinci instituții diferite, declarații și dovezi ca nu ești vreun mare infractor în serie!?
Incompetență!
Într-o țară care vorbește obsesiv despre digitalizare, Ministerul Educației rămâne captiv într-o logică a dosarului cu șină. Este nu doar o pierdere de timp și resurse, ci și o demonstrație clară de incompetență instituțională. În loc să simplifice procedurile, statul alege să îngreuneze accesul la un examen esențial pentru cariera unui cadru didactic.
Concluzie
Această birocrație excesivă nu doar că fură timp și bani, dar transmite și un mesaj clar: statul nu are încredere în propriii profesori. În loc să-i sprijine, îi hărțuiește cu hârtii inutile.
Până când procedurile nu vor fi digitalizate și debirocratizate, titularizarea rămâne o probă de umilință instituționalizată, nu un concurs pentru viitorul educației.
