Planuri eficiente
Planul era simplu: nu intri în comisie, nu supraveghezi, nu corectezi, nu te bagi la bac. Pierzi o zi de plată suplimentară, oricum e concediu, dar lovești fix în vitrina Ministerului Educației, în imaginea mărețului cârmaci care nu se mai dă plecat de la MEN.
Motive legitime
Și motive pentru profesori să boicoteze participarea la bacul de toamnă erau cu vârf și îndesat:
- Norma didactică – crescută.
- Numărul de elevi – mărit.
- Reformele lui Daniel David – coborâte de la catedra universitară direct în școli, fără drum prin cancelarie.
În plus, munca la bac e oxigen pentru imaginea ministerului, nu pentru calitatea predării.
Realitatea dură
Dimineața examenului – surpriză? Niciuna. Comisii complete, supraveghetori la post. Bacul de toamnă merge ceas. Protestul a murit, nu a părăsit niciodată bula de pe Facebook.
De ce? Din dorința de a câștiga câțiva lei în plus? Din reflexul „să nu ies din rând”, să nu „supăr”? Obișnuința cu înfrângerea, devenită confort.
Succesul care nu a fost să fie
Un boicot reușit, în viziunea celor care l-au propus, ar fi fost semnalul clar: nu mai executăm orbește, suntem o forță ce trebuie băgată în seamă. Ar fi arătat unitate, exact ceea ce lipsește profesorilor. Ar fi ridicat miza în orice negociere. Dar nu a fost să fie.
