Ministrul Educației, Daniel David, pare că a găsit soluția pentru „curățenia morală” din sistem și lupta împotriva dezinformării: să-i pună pe toți împotriva tuturor. Acesta redescoperă spiritul de „vigilent al școlii socialiste”. Noua rețetă a „școlii moderne”, în viziunea capului educației: fiecare să-l pândească pe celălalt. Elevul să-l toarne pe profesor, părintele pe profesor, profesorul pe colegul de cancelarie. Toți, uniți întru raportare.
„Părinții trebuie să monitorizeze acest lucru, copiii trebuie să raporteze acest lucru și colegii acestor profesori trebuie să raporteze acest lucru, care trebuie să devină o problemă care ne duce în zona de sancțiuni disciplinare, pentru că toți ceilalți profesori trebuie să înțeleagă că dacă ai un astfel de coleg până la urmă îți strică și ție imaginea.
Nu doar lui își strică imaginea, strică imaginea ta, care ești în aceeași cancelarie cu el, strică imaginea școlii și trebuie să luăm atitudine împotriva acestui lucru.”
Dacă n-aș ști că suntem în 2025, aș crede că am dat peste un discurs din 1983. Doar că, pe atunci, se numea „vigilentul tovarăș care apără idealurile socialismului”.
Acum, același lucru poartă o etichetă nouă: „lupta cu dezinformarea”.
Cine hotărăște adevărul?
Ministrul vorbește despre „informații false”. Bine. Dar ce înseamnă asta? O părere despre salarii? O critică la adresa ministerului? O lecție despre istorie care nu convine unui politician?
Cine decide ce e fals și ce e adevăr? Daniel David? Directorul? Inspectoratul? Sau algoritmul vreunui departament de comunicare?
Fără o definiție clară, „informația falsă” devine un băț bun de bătut profesori. Azi – pentru cel care spune ceva incomod. Mâine – pentru oricine respiră altfel.
Cancelaria, noul turn de observație
Apelul ministrului aruncă în aer ce mai rămăsese din solidaritatea profesorilor. Nu mai avem dialog, avem poliție de gândire. Nu mai avem libertate academică, ci teama că o vorbă spusă greșit poate deveni „motiv de raportare”. Ministrul David pare să creadă că imaginea școlii se apără cu denunțuri, nu cu reforme.
Educația are nevoie de curaj, nu de frică
Școala românească nu duce lipsă de „fake news”, ci de respect, demnitate și gândire critică.
Adevărul nu se construiește prin tăcere impusă, ci prin contradicție, dialog și libertate – exact ce un profesor ar trebui să predea, nu să cenzureze.
Domnule ministru, dacă vreți să curățați școala de minciuni, începeți de sus, poate cu dumneavostră.