Promisiuni în față, decizii pe la spate
Abureală. Da, ați citit corect — acesta pare a fi termenul cel mai potrivit pentru a descrie câteva dintre mișcările recente ale ministrului Daniel David.
Conform sindicatelor, acesta ar fi promis că va discuta cu premierul Bolojan despre măsurile de contrareformă care amenință de ceva vreme școala românească. Toate bune și frumoase. Mulți chiar au crezut în buna intenție a domnului ministru.
Doar că — surpriză! — exact acele proceduri prin care învățământul urmează să fie pus în genunchi au fost deja trimise spre publicare în Monitorul Oficial. Iar imediat după publicare, își vor produce efectele.
De ce atâta grabă?
Ne întrebăm, ca niște oameni de bună-credință ce încă mai suntem: nu ar fi fost normal ca ministrul să discute mai întâi cu premierul și abia apoi să trimită spre publicare acte normative cu efecte serioase și greu de cuantificat?
Sau poate că „discuția” era doar un decor, o formă fără fond, un ritual de fațadă menit să dea impresia de democrație participativă.
Reformă cu toporul, nu cu bisturiul
În loc de reformă, avem simplificare agresivă: se comprimă programe, se reduc ore, se ignoră nevoile reale ale școlii. Profesorii sunt puși să predea mai mult în mai puțin timp, elevii trebuie să învețe mai puțin, dar să știe mai mult. Un exercițiu de eficiență absurdă, rupt complet de realitate.
