Austeritate selectivă
Ilie Bolojan, noul prim-ministru al austerității selective, a identificat marea dramă a bugetului României: bursele elevilor. Un miliard de euro – „prea mult”, spune el, pentru câteva sute de mii de elevi. Într-o țară în care 1 din 3 copii trăiește în sărăcie, guvernul consideră că bursele de 300-500 de lei sunt un lux. Nu mâncarea scumpă, nu corupția endemică, nu pensiile nesimțite, nu profitul externalizat al multinaționalelor sau resursele date pe degeaba – ci copiii care vor să învețe.
Sunt bune orice fel de burse, dar gândiți-vă că plătim un miliard de euro aproape doar pe bursele elevilor, și cei care fac o analiză a notelor vor constata o dinamică crescătoare, peste pragul stabilit, imediat după ce au apărut bursele – sigur, nu datorită efortului elevului combinat cu cel didactic, ci datorită reperului de bursă și și acest lucru trebuie reconfigurat”
Nimic despre pensiile speciale
Între timp, pensiile speciale – ale „aleșilor”, „magistraților”, „șmecherilor” – înghit peste 2 miliarde de euro pe an. Dar acolo, domnul Bolojan tace. Tace și „reformatorul” Daniel David, psihologul transformat în administrator de tăieri. Propune burse doar pentru 15% dintre elevi, cu media peste 9. Cine are 8.90 și mâncare o dată pe zi – ghinion, nu mai meriți nimic.
Ticăloșiie și furt!
Nu e reformă. E batjocură. Un guvern care strânge cureaua doar la gâtul copiilor, dar lasă largă poarta privilegiilor. Când bursele sunt considerate risipă, iar pensiile speciale sunt intangibile, România nu e condusă – e furată pe față.
Comentezi?
Comentați acest material pe grupul Facebook al sitepentruprofesori.com/ (link)