8 ore de absurd
8 ore de program funcționăresc în școală pentru profesori! Ah, da, eterna simfonie a ministrului Educației: „dacă ești plătit pe 8 ore, stai 8 ore!” E atât de simplu, nu-i așa?
Statutul profesorului, inclusiv prin salariu, trebuie schimbat, dar asta vine cu responsabilități noi. Asta înseamnă că vreau să stea mai mult în școală. Dacă ești plătit pentru 8 ore, stai 8 ore în școală, nu doar orele în care trebuie să predai. Dacă stai în școală, poți să creezi medii educaționale și interacțiunea cu copiii este alta. Aș vrea să se pregătească, sigur, unde sunt spații, în școală sau în bibliotecă, nu acasă
surs: YouTube, podcast Friendly Fire #11
Probabil, din biroul său călduț, dotat cu toate cele necesare, munca de profesor pare o joacă de copii, o „funcție la pontaj” unde creativitatea și pregătirea se manifestă miraculos doar între 8 și 16. Ironia e că, în viziunea asta „perfectă”, nimeni nu pare să se întrebe unde anume ar trebui să stea aceste „8 ore”. Poate în sălile de clasă friguroase iarna și fiebinți vara, unde tabla abia se vede de praf? Sau în cancelarii, unde profesorii stau cot la cot ca sardinele, încercând să corecteze lucrări printre telefoane mobile și rumoare generală? Să nu uităm de „internetul rapid și stabil” – o legendă urbană în multe școli rurale, unde „conectivitatea” înseamnă o singură priză funcțională într-o sală de clasă. Vreți să continuăm lista? Cred că deja avem o imagine destul de… „confortabilă”.
Profesorul: leneșul inventat și spațiile „minunate”
În acest scenariu demn de o comedie absurdă, profesorul devine „leneșul inventat”, țapul ispășitor preferat al sistemului. Ministrul, cu o subtilitate demnă de un elefant într-un magazin de porțelanuri, insinuează că profesorii bifează orele și apoi dispar în neant. Ei bine, surpriză! Munca unui profesor nu se termină odată cu sunetul clopoțelului. Corectatul lucrărilor, pregătirea materialelor, consilierea elevilor – toate astea se întâmplă magic după ore, de cele mai multe ori acasă, unde, culmea, există un spațiu privat și, uneori, chiar o bibliotecă personală!
Pregătirea trebuie făcută în școală sau în bibliotecă
Și acum, perla coroanei: „pregătirea trebuie făcută în școală sau în bibliotecă, nu acasă.” Este, probabil, o invitație la o vânătoare de comori, căci multe școli nu au biblioteci funcționale, iar cele care există sunt adesea depozite de manuale vechi și prăfuite. Spațiile de lucru pentru profesori? O masă într-un colț de cancelarie, poate, sau, în cazuri excepționale, un birou comun cu încă trei colegi. A pretinde că eficiența și creativitatea ar înflori în aceste condiții este fie o naivitate crasă, fie o formă de umor negru la adresa efortului real depus de profesori, o bășcălie sinistră.
Concluzie: populism toxic
Această obsesie pentru prezența fizică, transformată într-o formă de control birocratic demn de epoca industrială, este un exemplu de populism ieftin. Între timp, problemele reale – investițiile inexistente, salariile de mizerie, condițiile precare – rămân nerezolvate, bine ascunse sub preșul discursului „profesorul leneș”.
Fuguța la catedră!
Dragă domnule Ministru, dacă vreți cu adevărat să schimbați ceva, vă rugăm, renunțați la discursurile facile și mergeți o săptămână să predați într-o școală rurală. Fără limuzină, fără consilieri, fără aer condiționat. Poate atunci, și doar atunci, veți înțelege că viziunea dumneavoastră e la fel de ruptă de realitate ca o tablă fără cretă. Și poate, doar poate, veți reveni cu o soluție mai bună decât „stai 8 ore în școală”. Căci, sincer, ne-am cam săturat de glume pe spinarea educației.