Halucinații ministeriale
Declarația ministrului educației conform căreia învățământul liceal este „în Epoca de piatră, nici măcar în Evul Mediu” nu este doar o lipsă de respect, ci o eroare de leadership. Spusă de un psiholog, afirmația devine cu atât mai gravă: vine din partea unui profesionist care ar trebui să înțeleagă efectul distructiv al etichetării și rușinării colective.
În zona învățământului liceal suntem în Epoca de piatră, nici măcar Evul Mediu. Adevărul este că acolo lucrurile trebuie schimbate și trebuie schimbate repede. Avem nevoie de noi discipline, avem nevoie de noi conținuturi, avem nevoie de noi metode de predare, avem nevoie de noi manuale.
Jigniri clare și profunde
Chiar dacă nu i-a menționat direct, ministrul i-a jignit clar și profund pe profesori. Când afirmi că liceul e „medieval”, spui implicit că cei care predau sunt înapoiați, că metodele lor sunt depășite, că elevii nu primesc educație de calitate. E o jignire indirectă în formă, dar directă în efect – o lovitură la autoritatea și demnitatea celor care țin sistemul în viață.
Da, domnule ministrul, aceste declarații jignesc profesorii – prin generalizare, lipsă de asumare și etichetare negativă.
Cine este vinovat?
Primii vizați de această ieșire publică sunt profesorii. Cei care, în ciuda manualelor prost redactate, a programelor încărcate și a lipsei de resurse, țin sistemul pe umeri. Iar tocmai acești profesori sunt ridiculizați de un ministru care conduce o instituție ce, în mod ironic, aprobă manualele, dictează conținuturile și impune metodologiile.
Ori așa, ori altfel
În plus, ministrul cere „schimbări rapide”: noi discipline, noi conținuturi, noi metode, noi manuale. Dar propriul raport QX al ministerului spune clar că programa e prea stufoasă și că numărul materiilor trebuie redus. Deci cum e? Scoatem discipline sau mai adăugăm? Reforma nu poate fi un moft de moment, ci un proces coerent. Or, această contradicție arată lipsa unei viziuni reale.
Ce mesaj transmite societății?
Mai grav este mesajul transmis elevilor și părinților: că școala în care învață sau au învățat nu valorează nimic. Ce încredere mai pot avea aceștia într-un sistem denigrat chiar de cei care îl conduc?
Confuzie de roluri
Un ministru nu este analist TV. Nu are voie să folosească un limbaj disprețuitor, generalizator și populist. Rolul său este să repare, nu să distrugă moralul. Să inspire, nu să culpabilizeze.
Concluzie
Educația nu e în Epoca de piatră. Dar dacă e ceva arhaic în sistem, e tocmai stilul de conducere bazat pe haos, inconsecvență și vinovății proiectate în jos. Iar asta nu se reformează cu vorbe grele, ci cu asumare, inteligență și respect.